Post by Vizitator on Mar 7, 2008 17:50:12 GMT 2
Un eseu despre posibilitatea de a realiza iluminarea intr-o singura saptamana.
Pont: E posibil.
De fapt, se intampla in mai putin de o saptamana.
Depinde de capacitatea cuiva de a intelege valoarea ignorantei.
Asta face ca eseul meu despre iluminare sa fie asemanator cu fugarirea unui purcel uns cu vaselina, printr-o groapa cu nisipuri miscatoare. Adica e un subiect tare lunecos.
Doi: Prima formula a calugarului taoist Nor Alb – Antrenament avansat
Este de fapt sumaruul intregii medicine „interne” chinezesti. Impreuna cu Surasul Interior, Cele Sase Sunete Vindecatoare, Orbita Microcosmica, Respiratia interna a chi-ului, si Respiratia Oaselor, Inradacinarea, Fuziunea celor cinci elemente 1, 2 si 3, si Iubirea Vindecatoare-Sexologia Taoista.
Toate acestea sunt practici fundamentale pentru cultivarea Corpului Energetic din orice punct de vedere posibil. Este un cocktail spiritual puternic, si este destul de mult de digerat. Este echivalentul unei bune educatii la o scoala particulara de top.
Dupa ce absolviti Prima Formula, intrati la nivelul de facultate, a „Iluminarilor Apei si Focului”, Mica, Marea si Suprema Iluminare a lui Kan si Li. Aceste practici se adancesc in zone din subconstientul colectiv, de la linia de sange ancestrala, pana la soare si luna, si la ciclurile planetare si astronomice. Pentru doctorat, mergeti la Alchimia Stelara, si Alchimia Cerului si Pamantului.
Bineinteles, este doar o metafora. Indiferent de nivelul abilitatilor fiecaruia, suntem mereu testati in Tao al vietii, in fiecare moment. Fiecare din noi are rezervat un loc pe randul din fata, iar Forta Vietii curge prin fiecare. Provocarile pe care le avem de intampinat ne aduc cu picioarele pe pamant, pe Cale, procesul de transformare infinita.
Dragi cautatori ai oricarui fel de iluminare,
Intrebare deseori pusa: cat timp va dura pana vom afla iluminarea, daca intru pe aceasta „cale fara cale” a lui Tao? Odata mi s-a pus aceasta intrebare, de catre cineva care se gandea sa urmeze un curs de vara predat de mine. Intrebarea ascunsa era de fapt „O sa ma iluminez pana la sfarsitul saptamanii asteia?”
In mod normal refuz sa discut subiectul pentru ca este un amestec disperat de concepte indefinibile. Dar in acest caz, dupa un chicotit tacut, am dat cel mai bun raspuns: „Doar unui nepriceput si ignorant i-ar lua o intreaba saptamana sa obtina iluminarea”
I-am explicat ca, dupa parerea mea, iluminarea se intampla mereu, este un proces natural al vietii.
Si intotdeauna se intampla spontan si intr-o fractiune de secunda, in care perceptia este extinsa la un nivel nou.
Nu trebuie sa astepti o saptamana. Nu este un joc care tine de timp. Si totusi cred ca e o cautare toanta sa urmaresti o iluminare finala sau adevarata dincolo de timp. Din studiul meu asupra Fortei Vietii, pentru oameni nu exista o stare absoluta. Noi oamenii, inclusiv cei care au depasit moartea si au dobandit nemurirea, suntem conceputi sa experimentam transformarea si schimbarea fara sfarsit, ca niste celule minuscule intr-un multi-vers gigantic. De asemenea, intelegerea mea este ca toate zeitatile, inclusiv orice Dumnezeu creator, trebuie sa urmeze principiul schimbarii initiat de Forta Vietii.
Este iluminarea un proces sau o stare permanenta?
Daca Forta Vietii este un proces, atunci si oamenii reflecta asta, la orice nivel de constiinta ar fi. Nu conteaza daca avem un corp opac fizic sau un corp glorios de lumina radianta, schimbarea mereu are loc. Cel mai vechi text clasic chinezesc, I Ching, este cunoscut sub numele Cartea Schimbarilor Neschimbatoare. Daca punem conceptul in termeni religiosi, iese cam asa: Dumnezeu nu se opreste din a crea. El este un „dependent” de creatie, si ciclurile nesfarsite ale zodiacului cu programul in 12 pasi este destinat sa ne lucreze problemele si obiceiurile proaste. Scopul acestui joc cosmic este sa imputerniceasca terenul iubirii si al liberului arbitru, astfel incat sa se poata manifesta cu si mai putin efort.
In viata umana cultivata, tipul taoist de iluminare ofera promisiunea unui proces cumva mai lipsit de efort. Marginile ascutite ale suferintei sunt tocite, si totusi raman cu incapatanare, doar daca nu devenim prea comozi si incetam sa ne schimbam. Intotdeauna portile perceptiei pot fi deschise si mai larg, pentru a atinge nivele paradoxale. O mica durere declanseaza o amintire, care activeaza un neuron mai ciudat, care declanseaza un extaz. Si tot asa.
Sufletele noastre sunt legate de curentul colectiv de constiinta al stramosilor si copiilor nostri, si viitorul nostru sine se holbeaza in acelasi timp la noi cu ochi de insecta de pe alte planete. Suntem o calatorie eterna intre creatie si sursa, si iarasi inapoi. Acesta este ciclul macrocosmic al vietii, oglindit in meditatia taoista a Orbitei Microcosmice. Mai dificil decat orice de inteles este ca aceasta spirala nesfarsita a vietii este hranita si hraneste la randul ei un Miez de Tacere care este cumva nu prea uman.
Intrebarea „dobandirii iluminarii intr-o saptamana” a exprimat in mod deschis grija unei minti obisnuite angajate intr-o curgere de evenimente fizice. Aceste evenimente, bucati din viata care consteleaza in cele mai vii dintre emotiile noastre, par a se intampla in timp linear. Pare ca mare parte din viata din zona temporala lineara se petrece reveland obisnuitul. Trebuie sa iti platesti taxele la timp, sa apari la timp la serviciu, si sa domolesti cearta cu partenerul de viata intr-un mod pasnic, inainte de a ajunge la divort.
Din aceasta perspectiva obisnuita a mintii, Chenarul Timpului este mereu aici. Este legitim sa intrebi daca exista Iluminare dincolo de timp, si daca da, unde se potriveste ea in Chenarul Timpului. Cum va influenta dobandirea ei destinul vietii noastre. Daca iluminarea nu ne influenteaza cu adevarat pe noi, si daca dupa ce o dobandim ne reintoarcem la „a taia lemne, si la a cara apa”, atunci de ce sa te deranjezi sa o mai cultivi?
A ucide sau nu Ego-ul?
Intrebarea apare de asemenea, datorita unui nor de idei incalcite, care se plutesc in jur despre iluminare, si care este o parte din tensiunea dintre culturile spirituale vestice si estice.
New Age este probabil cel mai mare depozit al acestei incalceli.
Aceasta discutie ar putea lua o intorsatura interesanta, care compara ideile estice cu ideea renascentista despre iluminarea, in care nu ma bag, si nici in traditiile esoterice vestice.
Aici discut despre cosmologia antica si in terminologia specifica pe care am adaptat-o in Engleza de la diferite traditii Taoiste din China.
Sa incepem cu una dintre ideile care circula, si anume ca, pentru ca Iluminarea sa apara, Ego-ul trebuie sa fie ucis. Ego este doar un concept al sinelui inventat de psihologi in timpurile recente.
Parerea mea este asta deoarece iluminarea este spontana, nu inseamna ca mintea angajata in timpul linear trebuie sa fie ucisa sau dezactivata. Da, sunt pentru a transforma aspectele negative si reactive, si pentru a imbratisa si partea umbroasa a mintii noastre. Dar mintea obisnuita ramane o parte esentiala a naturii umane.
A reduce mintea la tacere este un aspect al procesului, dar deseori a luat aspecte extreme de ascetism si negare a corpului intr-un efort ultim de a impune tacere dorintei. Tacerea nu poate fi niciodata finala, sau totala, atata vreme cat traim in corpuri de maimuta si in timp linear. Functia tacerii este de a ne da claritatea pentru a descoperi ceea ce suntem cu adevarat. Intotdeauna vom gandi, simti, actiona si percepe, cata vreme suntem intr-un corp si cata vreme avem suficient chi pentru a raspunde stimulilor din mediu.
Valul ignorantei este cea mai mare virtute umana
Contrar miturilor populare despre a opri mintea de maimuta, fara mintea obisnuita, sau xin, mintea-inima, iluminarea nu exista si ar inceta sa mai existe. Este chiar ignoranta mintii obisnuite, hotarele perceptiei senzoriale, si tensiunea sexuala si psihica implicita, cea care ne permite ca procesul pe care il numim iluminare sa existe. Ignorantei i s-a dat pe nedrept un nume rau, ca si cauza a dorintei si raului. Cred ca valul ignorantei umane este motorul principal in spatele cautarii umane pentru dezvoltarea spirituala si creativitate.
Ignoranta este un lucru bun. Putem merge mai departe sa afirmam ca ignoranta este cea mai mare virtute a omenirii, sau cel mai mare dar al universului. Este definitia noastra caracteristica. Celelalte animale se nasc stiind ce sunt si ce sa faca. Doar oamenii sunt uimiti de viata si obsedata de sensul ei. Probabil asta este si cauza pentru care alienii in nave supertehnice plutesc pe aci, in dimeniunile apropiate, spionand oamenii blocati in gradina zoologica tridimensionala. Cred ca sunt uimiti si chiar perplecsi, urmarind nivelul nostru sofisticat de ignoranta, in acelasi fel in care oamenii sunt fascinati de animalele din salbaticie.
Probabil ca se intreaba de zor, cum pot oare supravietui oamenii in gradul de haos pe care l-au cauzat prin ignoranta lor? Stati linistiti, n-am intalniti niciodata un extraterestru, dar am prieteni care afirma ca au fost trosniti de alieni, cam cum am plesni noi cu un bat un animal salbatic care se apropie prea mult de noi. Sunt multe rapoarte care indica teama alienilor de imprevizibilitatea umana, si ei incearca sa afle cum pot dezlega acest mister din genetica noastra. E ca si cum in noi ar fi incorporat un soft al ignorantei, pe care ei nu-l pot decoda. Si in acelasi timp acea ignoranta este sursa celei mai puternice iluminari. Este ceea ce ne face sa iesim din bezna, si sa aducem mereu noi forme de constiinta la Lumina.
Cred ca asta este motivul pentru care „sufletul fara forma, sufletul atotcunoscator din noi” este invelit, atunci cand incepe sa se cristalizeze intr-o masa de carne, un embrion plutind in lichid amniotic in uterul matern. Sufletul se separa el insusi de mintea transcendenta a Cerului-Pamantului, pentru a se provoca pe el insusi, pentru a descoperi o noua forma de fizicalitate in forma umana. Cine altcineva decat sufletul nostru, punandu-si esarfa neagra a mintii de maimuta la ochi, ar pune atatea intrebari talambe? Maimutitatea din noi ne trimite in directii imprevizibile, si arunca in afara cu energii salbatice subconstiente, care aduc carnii intuitii si stimuleaza solutii noi la probleme vechi. Sufletul nu este stupid atunci cand isi pune valul ignorantei. Ignoranta este doar intelepciune care asteapta sa se nasca.
Gaura Neagra a discutiei despre iluminare.
Bineinteles, orice despre ceea ce ar fi iluminarea cade in gaura neagra a problemelor limbajului si a limitelor definitiilor conceptuale. Engleza poate fi in particular limitanta, cu toate aceste granite neclare intre „suflet, energie, spirit, minte, Dumnezeu, Absolut, Vid”. Toate astea sunt si mai mult incalcite de fizica cuantica care adauga concepte precum „zero point energy, gaura de vierme, univers paralel, sine paralel” dansand la capatul unui superstring muzical. Limbajul iluminarii devine un castron mare cu o supa cosmica de litere. Mintea noastra de maimuta invarte in litere si gusta potentialul aromat, dar nu este in stare sa il converteasca in propozitii coerente.
Rezultatul net: o gramada de discutii paradoxale despre iluminare. Deseori ia forma celor care stiu cum este sa traiesti in spatiul de dincolo de timpul terestru, care arunca ponturi celor care sunt inca adormiti sau inca ametiti de explorarile senzoriale ale timpului linear: nastere, sex, dragoste, moarte, si orice alte puncte intense inalte sau joase dintre acestea. Aceste ponturi soptite de persoana iluminata pot fi vazute fie ca si acte de blandete sau ca o aroganta spirituala a acelora care au devenit autoconvinsi de starea lor elevata sau de pozitia adoptata.
Dar ce soptesc acesti filosofi pereni unei minti de maimuta care intreaba: daca noi maimutele suntem toate destinate sa ajungem in cele din urma in constiinta unificata a unitatii dincolo de spatiul linar, de ce natura explodeaza mereu in forme nesfarsite de viata noua, ca o spirala complexa care se extinde, manifestand multiplicitatea? Rabdare, copile, rabdare, vei intelege intr-o zi – vine raspunsul concescedent...
Scoli ale iluminarii spontane Versus scoli graduale
Din punct de vedere istoric, in China au existat doua scoli majore de iluminare. Scoala Graduala si Scoala Instantanee. Taoistii sunt mai mult in scoala graduala, sunt orientati mai mult asupra procesului. In acest sens sunt experimentate o serie graduala de schimbari mici sau mai mari. Dar ele totusi sunt parte ale procesului nesfarsit din campul de chi. Aceste schimbari necesita integrarea cu fluxul linear al timpului, care include implinirea destinului personal pe pamant.
Scolile instantanee deseori dispretuiesc corpul si destinul lumesc. Ele sunt mai orientate spre schimbari bruste catre „stari permanente” de constiinta avansata, care pot fi identificabile de catre credinciosi. Pur si simplu avem nevoie sa ne trezim, ca dintr-un vis, si sa traim intr-o dimensiune inalta, odata ce Valul este ridicat. Aceste scoli instantanee tind sa fie mai mult orientate catre alte lumi, sau mai escapiste. Dar oare „iluminarea permamenta” inseamna „lipsa schimbarii”? detasarea de viata lumeasca creeaza libertate spirituala, sau este doar o tactica subconstienta de a evita imbratisarea profunda a Pamantului, si evitarea acceptarii responsabilitatii fata de ceea ce manifesta ?
Exista oare o grila, o serie de stari recognoscibile si stadii care pot fi cartografiate, ca in Ken Wilber – „Radianta fiintei: intelegerea marii viziuni integrale” – este o antologie de cercetari si gandire contemporana asupra acestor probleme de constiinta. Acesta este domeniul unei stiinte spirituale noi, care incearca sa redefineasca terenul pe care se fundamenteaza vechile scoli ale iluminarii. Incearca sa introduca un nou camp intre credinta religioasa si stiinta empirica. Exploreaza probleme deseori nerezolvabile de vechile modele. Cea mai frecventa problema: dificultatea de a folosi starile interioare subiective ca si dovada.
Asa ca de ce sa ne obosim sa discutam despre iluminare? Mai bine stam linistiti si mestecam guma, decat sa facem baloane despre voltajul becurilor noastre cosmice? Ei bine, daca tot sunt la amvon, as spune ca o discutie focalizata asupra iluminarii poate fi benefica pe mai multe nivele. Ar putea influenta pozitiv corpul mental prin citirea cuvintelor. Conceptele pot conduce catre a incerca practici folositoare care sunt mai bine intrupate. Cuvintele pot ocazional stimula schimbari de perceptie in alte corpuri subtile. Corpurile subtile sunt toate legate energetic, asa ca daca corpul mental se misca, creaza o miscare si in celelalte. Cuvintele au chi in ele, unul din darurile speciale ale umanitatii... cuvintele sunt parte a fluxului dinamic al umanitatii.
Iluminare mentala Versus Iluminarea intregului corp.
Fiecare din oameni vor prelua din discutie ceea ce ii intereseaza si au nevoie. Unii vor cauta iluminarea cerebrala, si vor pretinde ca corpul lor nu mai exista – acum sunt minte pura, corpul este doar un lucru iluzoriu. Este asta transcendenta, sau doar o alta disciere intre minte si corp, proiectata in afara, ca fiind iluminare? Depinde de credinta ta, si de ce inseamna pentru tine Pur, si Minte Adevarata.
Altii vor simti curgerea intentionala de chi din spatele cuvintelor, si vor folosi corpul pentru a concentra puterea chi-ului si intentia ascunsa in limbaj. Asta va duce mai degraba la iluminarea intregului corp, care este cautata in mod obisnuit de scolile nemuritorilor din alchimia taoista. Aceasta abordare se focalizeaza pe esenta invizibila care se afla in spatele formei fizice, pe Jing.
Focul-spirit din cap si inima trebuie sa fie adus jos in centrul instinctual al ombilicului, sau in „tantien-ul inferior” Acesta devine un vas alchimic in care spiritul si materia se „gatesc” intr-o stare mai rafinata. In alchimia vestica, este cunoscut ca procesul rafinarii Materiei Prime.
De ce sa „gatesti” spiritul in centrul inferior? Petru ca ombilicul este centrul de gravitatie in momentul fizic prezent. De acolo este creat corpul nostru. La femei, de acolo provine copilul. Creierul abdominal este cel mai spontan creier, spre deosebire de creierul cerebral, cu autoreflectiile si manipularile lui. Creierul abdominal, cunoscut de savanti drept creierul enteric sau intestinal, este creierul care functioneaza la noi nascuti. Deci creierul instinctual este mai spontan, precum bebelusii nu sunt interesati de a-i impresiona pe altii. Acea dorinta de a impresiona este dobandita. Spontaneitatea este o notiune cheie legata de notiunea taoista a iluminarii.
Wu Wei: Actiunea spontana ca iluminare.
Taoistii au termeni care sugereaza calitati iluminatorii ale fiintei. Unul este „autenticitate”, altul este „self-arising” (translate that if you can, n.tr.), altul este „virtute spirituala”. Dar cred ca echivalentul taoist al iluminarii este cel mai bine insumat in termenul wu-wei. El este tradus incorect drept non-actiune, si da taoistilor reputatia abandonului si pasivitatii. Conform savantilor limbii chineze clasice, oameni de incredere, wu wei este tradus mai bine ca si „actiune spontana” sau „actiune fara efort”. Wu Wei este chintesenta caii.
Wu Wei implica faptul ca iluminarea este implicata in viata din lumea noastra, si implicata in implinirea propriului destin. E despre a permite fortei vietii sa ne ghideze pentru a trai in armonie si echilibru cu lumea haotica. Cheia este sa traiesti fara rezistenta sau lupta, in timp ce iti maximizezi creativitatea. Asta implica integrarea ego-ului si permisiunea ca sufletul interior, din taramurile fara timp, sa se exprime prin vasul corpului fizic in taramul timpului linear. Poate fi numit sufletul in actiune in lume.
Exemple? Cand decid daca sa cumpar o carte sau nu, tin in fata cartea si inchid ochii. Intreb mental shen-ul meu, spiritele organelor vitale care au grija de biologia, psihologia si spiritualitatea mea, sa citeasca rapid cartea mai intai, si sa-mi permita sa aflu daca mintea mea obisnuita, centrata pe creier, inceata si senzoriala, va beneficia din citirea ei cuvant cu cuvant. Primesc un raspuns vibrational imediat, cu raza intre tacere mormantala, si pulsatie excitata, la auzul muzicii sublime a sferelor,
Or fi citit spiritul ficatului si inimii cu adevarat cartea la un nivel adanc de constiinta? Nu. Ei doar au urmarit vibratia cartii catre autorul ei in momentul scrierii, si au raspuns la asta printr-o vibratie in corpul meu. Toata cunoasterea este stocata in banca de memorie universala a Fortei Vietii, sau in natura. Corpul nostru este un microcosm al naturii, ceea ce face corpul nostru divin. Astfel taoistii se focalizeaza asupra creierului abdominal si asupra iluminarii intregului corp – corpul este adevaratul si inocentul teren al mintii. Esenta corpului fizic este de fapt cel mai aproape portal catre dimensiunile inalte.
Folosul practic al Iluminarii
La sfarsitul zilei sunt pragmatic. Discutia iluminata este destinata spre a accelera actiunea iluminata. E de dorit ca sa inspire atat fapte exterioare de virtute altruista in lumea exteriorara, fie fapte interne, o practica care sa adanceasca fluxul de chi, qigong, tai chi, meditatie, sau alte modalitati de autocultivare. Increderea ca la un anumit nivel Devenirea noastra curge dintr-o Fiinta fara actiune (numiti-o Spirit Originar, Creator, Dumnezeu, Zeita, Vid) poate fi linistitoare.
Dar acesti agenti transcendenti sunt de fapt irelevanti pentru mintea obisnuita. Mintea obisnuita este ocupata cu a naviga pe cursul evenimentelor lineare care uneori apar ca niste iceberguri in calea noastra. Suntem mereu provocati sa alegem, sa actionam, sa exercitam liberul arbitru in navigarea pe fluxul evenimentelor. Suntem provocati sa supravietuim, sa fim creativi, sa iubim in moduri iluminate care depasesc simpla supravietuire. Viata noastra ne provoaca sa ne uitam in spatele valului ignorantei. A te ruga la vreun zeu sa traga la o parte valul este un vis copilaresc. Este munca noastra sa ne maturizam si sa tragem noi insine cortina, cat de departe avem nevoie.
Bineinteles fiecare poate decide pentru el insusi ce inseamna iluminare in contextul haotic pe care il numim viata. Cine in afara de tine este calificat sa judece relatia dintre sufletul tau si personalitatea ta incarnata? De ce sa dam puterea asta pe mana altcuiva, unei zeitati abstracte, sau chiar si unui mare profesor?
Definitia mea este ca in orice moment in care accepti un nou nivel al sinelui, esti iluminat. Cea mai dificila parte este sa imbratisezi cu adevarat corpul fizic si sa accepti ca el rasare direct din Sursa, pe calea sufletului nostru divin. Ori de cate ori imbratisam viata intrupata in momentul prezent, cu un suras interior din adancul inimii experimentam un moment de iluminare, corpul nostru vibreaza suportul divin catre acel copil pe care il numim mintea noastra.
Imbratisarea punctului neutru este cheia
Experienta mea este ca desteptaciunea mintii noastre de maimuta poate fi folosita pentru bine. Maimutica are o minte care poate fi antrenata sa imbratiseze punctul neutru dintre trecut si viitor, apa si foc, femeie si barbat, cu forma si fara forma. Exista un punct neutru de observare unde sufletul haladuieste, in portalul dintre diferitele dimensiuni ale sinelui. Cand personalitatea isi aduce liberul arbitru si isi focalizeaza volatilitatea sexuala la acel punct neutru, bingo! Vechea noastra rezistenta la schimbare in timpul linear si spatiul tridimensional este depasita. Sufletul si mintea-inima se cupleaza si o noua identitate este nascuta.
Daca amesteci suficiente astfel de mini-momente impreuna, mintea de maimuta va incepe treptat sa accepte perspectiva fara timp a sufletului ei personal, ca si realitate egala cu propria perspectiva fizica. Asta poate activa un mariaj alchimic intre micul si marele sine. Nici o parte nu moare si nici nu o ucide pe cealalta. Aparenta bataliei spirituale dintre spirit si materie este revelata in final ca fiind iluzorie. Si ambele traiesc fericite pana la adanci batraneti – asta este povestea vietii vesnice. In China, este numita nemurire, si implica faptul ca o anumita esenta a personalitatii continua sa creeze si dupa moarte. Noi am simplificat povestea cu acest scurt eseu. Sunt si alte dimensiuni ale sinelui si misterului care nu sunt discutate aici.
Rescrierea povestii nemuririi
Sincer sa fiu as dori sa rescriu povestea iluminarii, asa cum a fost ea primita de cultura populara. Versiunea mea, nu este un escapism intr-un paradis spiritual ideal al fiintelor iluminate, sau a ingerilor traind intr-o lume (plictisitoare) in al noualea cer, fara provocari. Nici macar nu este a muri intr-o stare de suprema vacuitate in care nu este permisa nici o schimbare sa se manifeste, pentru a nu mai suferi in Roata Vietii iarasi. Daca suntem cinstiti, vom accepta ca multi au o poveste situata undeva intre cele doua extreme.
Eu prefer o poveste a cresterii unui pod multidimensional intre aspectele temporal si atemporal ale sinelui. Viziunea mea este asupra unui continuum jucaus, un Mare Proces, sau Cale, care este functional in moduri noi. Eu votez pentru o noua paradigma a iluminarii in care atat personalitatea intrupata cat si sufletul atemporal lasa sa cada nevoia lor de a suferi extreme, precum violenta sau boala, ca si parte a curbei de invatare.
Imi investesc energia intr-un proces in care noi oamenii sa putem transforma mai usor provocarile si durerea intr-o mai mare incantare. Poate ca valul ignorantei devine translucid, dar nu este ridicat in totalitate. Valul care mentine oamenii ignoranti este o limita necesara, pusa acolo pentru un bun motiv. Limita valului ne da identitate, si ne mentine creativi si atenti la dezvoltarea esentei noastre.
Pont: E posibil.
De fapt, se intampla in mai putin de o saptamana.
Depinde de capacitatea cuiva de a intelege valoarea ignorantei.
Asta face ca eseul meu despre iluminare sa fie asemanator cu fugarirea unui purcel uns cu vaselina, printr-o groapa cu nisipuri miscatoare. Adica e un subiect tare lunecos.
Doi: Prima formula a calugarului taoist Nor Alb – Antrenament avansat
Este de fapt sumaruul intregii medicine „interne” chinezesti. Impreuna cu Surasul Interior, Cele Sase Sunete Vindecatoare, Orbita Microcosmica, Respiratia interna a chi-ului, si Respiratia Oaselor, Inradacinarea, Fuziunea celor cinci elemente 1, 2 si 3, si Iubirea Vindecatoare-Sexologia Taoista.
Toate acestea sunt practici fundamentale pentru cultivarea Corpului Energetic din orice punct de vedere posibil. Este un cocktail spiritual puternic, si este destul de mult de digerat. Este echivalentul unei bune educatii la o scoala particulara de top.
Dupa ce absolviti Prima Formula, intrati la nivelul de facultate, a „Iluminarilor Apei si Focului”, Mica, Marea si Suprema Iluminare a lui Kan si Li. Aceste practici se adancesc in zone din subconstientul colectiv, de la linia de sange ancestrala, pana la soare si luna, si la ciclurile planetare si astronomice. Pentru doctorat, mergeti la Alchimia Stelara, si Alchimia Cerului si Pamantului.
Bineinteles, este doar o metafora. Indiferent de nivelul abilitatilor fiecaruia, suntem mereu testati in Tao al vietii, in fiecare moment. Fiecare din noi are rezervat un loc pe randul din fata, iar Forta Vietii curge prin fiecare. Provocarile pe care le avem de intampinat ne aduc cu picioarele pe pamant, pe Cale, procesul de transformare infinita.
Dragi cautatori ai oricarui fel de iluminare,
Intrebare deseori pusa: cat timp va dura pana vom afla iluminarea, daca intru pe aceasta „cale fara cale” a lui Tao? Odata mi s-a pus aceasta intrebare, de catre cineva care se gandea sa urmeze un curs de vara predat de mine. Intrebarea ascunsa era de fapt „O sa ma iluminez pana la sfarsitul saptamanii asteia?”
In mod normal refuz sa discut subiectul pentru ca este un amestec disperat de concepte indefinibile. Dar in acest caz, dupa un chicotit tacut, am dat cel mai bun raspuns: „Doar unui nepriceput si ignorant i-ar lua o intreaba saptamana sa obtina iluminarea”
I-am explicat ca, dupa parerea mea, iluminarea se intampla mereu, este un proces natural al vietii.
Si intotdeauna se intampla spontan si intr-o fractiune de secunda, in care perceptia este extinsa la un nivel nou.
Nu trebuie sa astepti o saptamana. Nu este un joc care tine de timp. Si totusi cred ca e o cautare toanta sa urmaresti o iluminare finala sau adevarata dincolo de timp. Din studiul meu asupra Fortei Vietii, pentru oameni nu exista o stare absoluta. Noi oamenii, inclusiv cei care au depasit moartea si au dobandit nemurirea, suntem conceputi sa experimentam transformarea si schimbarea fara sfarsit, ca niste celule minuscule intr-un multi-vers gigantic. De asemenea, intelegerea mea este ca toate zeitatile, inclusiv orice Dumnezeu creator, trebuie sa urmeze principiul schimbarii initiat de Forta Vietii.
Este iluminarea un proces sau o stare permanenta?
Daca Forta Vietii este un proces, atunci si oamenii reflecta asta, la orice nivel de constiinta ar fi. Nu conteaza daca avem un corp opac fizic sau un corp glorios de lumina radianta, schimbarea mereu are loc. Cel mai vechi text clasic chinezesc, I Ching, este cunoscut sub numele Cartea Schimbarilor Neschimbatoare. Daca punem conceptul in termeni religiosi, iese cam asa: Dumnezeu nu se opreste din a crea. El este un „dependent” de creatie, si ciclurile nesfarsite ale zodiacului cu programul in 12 pasi este destinat sa ne lucreze problemele si obiceiurile proaste. Scopul acestui joc cosmic este sa imputerniceasca terenul iubirii si al liberului arbitru, astfel incat sa se poata manifesta cu si mai putin efort.
In viata umana cultivata, tipul taoist de iluminare ofera promisiunea unui proces cumva mai lipsit de efort. Marginile ascutite ale suferintei sunt tocite, si totusi raman cu incapatanare, doar daca nu devenim prea comozi si incetam sa ne schimbam. Intotdeauna portile perceptiei pot fi deschise si mai larg, pentru a atinge nivele paradoxale. O mica durere declanseaza o amintire, care activeaza un neuron mai ciudat, care declanseaza un extaz. Si tot asa.
Sufletele noastre sunt legate de curentul colectiv de constiinta al stramosilor si copiilor nostri, si viitorul nostru sine se holbeaza in acelasi timp la noi cu ochi de insecta de pe alte planete. Suntem o calatorie eterna intre creatie si sursa, si iarasi inapoi. Acesta este ciclul macrocosmic al vietii, oglindit in meditatia taoista a Orbitei Microcosmice. Mai dificil decat orice de inteles este ca aceasta spirala nesfarsita a vietii este hranita si hraneste la randul ei un Miez de Tacere care este cumva nu prea uman.
Intrebarea „dobandirii iluminarii intr-o saptamana” a exprimat in mod deschis grija unei minti obisnuite angajate intr-o curgere de evenimente fizice. Aceste evenimente, bucati din viata care consteleaza in cele mai vii dintre emotiile noastre, par a se intampla in timp linear. Pare ca mare parte din viata din zona temporala lineara se petrece reveland obisnuitul. Trebuie sa iti platesti taxele la timp, sa apari la timp la serviciu, si sa domolesti cearta cu partenerul de viata intr-un mod pasnic, inainte de a ajunge la divort.
Din aceasta perspectiva obisnuita a mintii, Chenarul Timpului este mereu aici. Este legitim sa intrebi daca exista Iluminare dincolo de timp, si daca da, unde se potriveste ea in Chenarul Timpului. Cum va influenta dobandirea ei destinul vietii noastre. Daca iluminarea nu ne influenteaza cu adevarat pe noi, si daca dupa ce o dobandim ne reintoarcem la „a taia lemne, si la a cara apa”, atunci de ce sa te deranjezi sa o mai cultivi?
A ucide sau nu Ego-ul?
Intrebarea apare de asemenea, datorita unui nor de idei incalcite, care se plutesc in jur despre iluminare, si care este o parte din tensiunea dintre culturile spirituale vestice si estice.
New Age este probabil cel mai mare depozit al acestei incalceli.
Aceasta discutie ar putea lua o intorsatura interesanta, care compara ideile estice cu ideea renascentista despre iluminarea, in care nu ma bag, si nici in traditiile esoterice vestice.
Aici discut despre cosmologia antica si in terminologia specifica pe care am adaptat-o in Engleza de la diferite traditii Taoiste din China.
Sa incepem cu una dintre ideile care circula, si anume ca, pentru ca Iluminarea sa apara, Ego-ul trebuie sa fie ucis. Ego este doar un concept al sinelui inventat de psihologi in timpurile recente.
Parerea mea este asta deoarece iluminarea este spontana, nu inseamna ca mintea angajata in timpul linear trebuie sa fie ucisa sau dezactivata. Da, sunt pentru a transforma aspectele negative si reactive, si pentru a imbratisa si partea umbroasa a mintii noastre. Dar mintea obisnuita ramane o parte esentiala a naturii umane.
A reduce mintea la tacere este un aspect al procesului, dar deseori a luat aspecte extreme de ascetism si negare a corpului intr-un efort ultim de a impune tacere dorintei. Tacerea nu poate fi niciodata finala, sau totala, atata vreme cat traim in corpuri de maimuta si in timp linear. Functia tacerii este de a ne da claritatea pentru a descoperi ceea ce suntem cu adevarat. Intotdeauna vom gandi, simti, actiona si percepe, cata vreme suntem intr-un corp si cata vreme avem suficient chi pentru a raspunde stimulilor din mediu.
Valul ignorantei este cea mai mare virtute umana
Contrar miturilor populare despre a opri mintea de maimuta, fara mintea obisnuita, sau xin, mintea-inima, iluminarea nu exista si ar inceta sa mai existe. Este chiar ignoranta mintii obisnuite, hotarele perceptiei senzoriale, si tensiunea sexuala si psihica implicita, cea care ne permite ca procesul pe care il numim iluminare sa existe. Ignorantei i s-a dat pe nedrept un nume rau, ca si cauza a dorintei si raului. Cred ca valul ignorantei umane este motorul principal in spatele cautarii umane pentru dezvoltarea spirituala si creativitate.
Ignoranta este un lucru bun. Putem merge mai departe sa afirmam ca ignoranta este cea mai mare virtute a omenirii, sau cel mai mare dar al universului. Este definitia noastra caracteristica. Celelalte animale se nasc stiind ce sunt si ce sa faca. Doar oamenii sunt uimiti de viata si obsedata de sensul ei. Probabil asta este si cauza pentru care alienii in nave supertehnice plutesc pe aci, in dimeniunile apropiate, spionand oamenii blocati in gradina zoologica tridimensionala. Cred ca sunt uimiti si chiar perplecsi, urmarind nivelul nostru sofisticat de ignoranta, in acelasi fel in care oamenii sunt fascinati de animalele din salbaticie.
Probabil ca se intreaba de zor, cum pot oare supravietui oamenii in gradul de haos pe care l-au cauzat prin ignoranta lor? Stati linistiti, n-am intalniti niciodata un extraterestru, dar am prieteni care afirma ca au fost trosniti de alieni, cam cum am plesni noi cu un bat un animal salbatic care se apropie prea mult de noi. Sunt multe rapoarte care indica teama alienilor de imprevizibilitatea umana, si ei incearca sa afle cum pot dezlega acest mister din genetica noastra. E ca si cum in noi ar fi incorporat un soft al ignorantei, pe care ei nu-l pot decoda. Si in acelasi timp acea ignoranta este sursa celei mai puternice iluminari. Este ceea ce ne face sa iesim din bezna, si sa aducem mereu noi forme de constiinta la Lumina.
Cred ca asta este motivul pentru care „sufletul fara forma, sufletul atotcunoscator din noi” este invelit, atunci cand incepe sa se cristalizeze intr-o masa de carne, un embrion plutind in lichid amniotic in uterul matern. Sufletul se separa el insusi de mintea transcendenta a Cerului-Pamantului, pentru a se provoca pe el insusi, pentru a descoperi o noua forma de fizicalitate in forma umana. Cine altcineva decat sufletul nostru, punandu-si esarfa neagra a mintii de maimuta la ochi, ar pune atatea intrebari talambe? Maimutitatea din noi ne trimite in directii imprevizibile, si arunca in afara cu energii salbatice subconstiente, care aduc carnii intuitii si stimuleaza solutii noi la probleme vechi. Sufletul nu este stupid atunci cand isi pune valul ignorantei. Ignoranta este doar intelepciune care asteapta sa se nasca.
Gaura Neagra a discutiei despre iluminare.
Bineinteles, orice despre ceea ce ar fi iluminarea cade in gaura neagra a problemelor limbajului si a limitelor definitiilor conceptuale. Engleza poate fi in particular limitanta, cu toate aceste granite neclare intre „suflet, energie, spirit, minte, Dumnezeu, Absolut, Vid”. Toate astea sunt si mai mult incalcite de fizica cuantica care adauga concepte precum „zero point energy, gaura de vierme, univers paralel, sine paralel” dansand la capatul unui superstring muzical. Limbajul iluminarii devine un castron mare cu o supa cosmica de litere. Mintea noastra de maimuta invarte in litere si gusta potentialul aromat, dar nu este in stare sa il converteasca in propozitii coerente.
Rezultatul net: o gramada de discutii paradoxale despre iluminare. Deseori ia forma celor care stiu cum este sa traiesti in spatiul de dincolo de timpul terestru, care arunca ponturi celor care sunt inca adormiti sau inca ametiti de explorarile senzoriale ale timpului linear: nastere, sex, dragoste, moarte, si orice alte puncte intense inalte sau joase dintre acestea. Aceste ponturi soptite de persoana iluminata pot fi vazute fie ca si acte de blandete sau ca o aroganta spirituala a acelora care au devenit autoconvinsi de starea lor elevata sau de pozitia adoptata.
Dar ce soptesc acesti filosofi pereni unei minti de maimuta care intreaba: daca noi maimutele suntem toate destinate sa ajungem in cele din urma in constiinta unificata a unitatii dincolo de spatiul linar, de ce natura explodeaza mereu in forme nesfarsite de viata noua, ca o spirala complexa care se extinde, manifestand multiplicitatea? Rabdare, copile, rabdare, vei intelege intr-o zi – vine raspunsul concescedent...
Scoli ale iluminarii spontane Versus scoli graduale
Din punct de vedere istoric, in China au existat doua scoli majore de iluminare. Scoala Graduala si Scoala Instantanee. Taoistii sunt mai mult in scoala graduala, sunt orientati mai mult asupra procesului. In acest sens sunt experimentate o serie graduala de schimbari mici sau mai mari. Dar ele totusi sunt parte ale procesului nesfarsit din campul de chi. Aceste schimbari necesita integrarea cu fluxul linear al timpului, care include implinirea destinului personal pe pamant.
Scolile instantanee deseori dispretuiesc corpul si destinul lumesc. Ele sunt mai orientate spre schimbari bruste catre „stari permanente” de constiinta avansata, care pot fi identificabile de catre credinciosi. Pur si simplu avem nevoie sa ne trezim, ca dintr-un vis, si sa traim intr-o dimensiune inalta, odata ce Valul este ridicat. Aceste scoli instantanee tind sa fie mai mult orientate catre alte lumi, sau mai escapiste. Dar oare „iluminarea permamenta” inseamna „lipsa schimbarii”? detasarea de viata lumeasca creeaza libertate spirituala, sau este doar o tactica subconstienta de a evita imbratisarea profunda a Pamantului, si evitarea acceptarii responsabilitatii fata de ceea ce manifesta ?
Exista oare o grila, o serie de stari recognoscibile si stadii care pot fi cartografiate, ca in Ken Wilber – „Radianta fiintei: intelegerea marii viziuni integrale” – este o antologie de cercetari si gandire contemporana asupra acestor probleme de constiinta. Acesta este domeniul unei stiinte spirituale noi, care incearca sa redefineasca terenul pe care se fundamenteaza vechile scoli ale iluminarii. Incearca sa introduca un nou camp intre credinta religioasa si stiinta empirica. Exploreaza probleme deseori nerezolvabile de vechile modele. Cea mai frecventa problema: dificultatea de a folosi starile interioare subiective ca si dovada.
Asa ca de ce sa ne obosim sa discutam despre iluminare? Mai bine stam linistiti si mestecam guma, decat sa facem baloane despre voltajul becurilor noastre cosmice? Ei bine, daca tot sunt la amvon, as spune ca o discutie focalizata asupra iluminarii poate fi benefica pe mai multe nivele. Ar putea influenta pozitiv corpul mental prin citirea cuvintelor. Conceptele pot conduce catre a incerca practici folositoare care sunt mai bine intrupate. Cuvintele pot ocazional stimula schimbari de perceptie in alte corpuri subtile. Corpurile subtile sunt toate legate energetic, asa ca daca corpul mental se misca, creaza o miscare si in celelalte. Cuvintele au chi in ele, unul din darurile speciale ale umanitatii... cuvintele sunt parte a fluxului dinamic al umanitatii.
Iluminare mentala Versus Iluminarea intregului corp.
Fiecare din oameni vor prelua din discutie ceea ce ii intereseaza si au nevoie. Unii vor cauta iluminarea cerebrala, si vor pretinde ca corpul lor nu mai exista – acum sunt minte pura, corpul este doar un lucru iluzoriu. Este asta transcendenta, sau doar o alta disciere intre minte si corp, proiectata in afara, ca fiind iluminare? Depinde de credinta ta, si de ce inseamna pentru tine Pur, si Minte Adevarata.
Altii vor simti curgerea intentionala de chi din spatele cuvintelor, si vor folosi corpul pentru a concentra puterea chi-ului si intentia ascunsa in limbaj. Asta va duce mai degraba la iluminarea intregului corp, care este cautata in mod obisnuit de scolile nemuritorilor din alchimia taoista. Aceasta abordare se focalizeaza pe esenta invizibila care se afla in spatele formei fizice, pe Jing.
Focul-spirit din cap si inima trebuie sa fie adus jos in centrul instinctual al ombilicului, sau in „tantien-ul inferior” Acesta devine un vas alchimic in care spiritul si materia se „gatesc” intr-o stare mai rafinata. In alchimia vestica, este cunoscut ca procesul rafinarii Materiei Prime.
De ce sa „gatesti” spiritul in centrul inferior? Petru ca ombilicul este centrul de gravitatie in momentul fizic prezent. De acolo este creat corpul nostru. La femei, de acolo provine copilul. Creierul abdominal este cel mai spontan creier, spre deosebire de creierul cerebral, cu autoreflectiile si manipularile lui. Creierul abdominal, cunoscut de savanti drept creierul enteric sau intestinal, este creierul care functioneaza la noi nascuti. Deci creierul instinctual este mai spontan, precum bebelusii nu sunt interesati de a-i impresiona pe altii. Acea dorinta de a impresiona este dobandita. Spontaneitatea este o notiune cheie legata de notiunea taoista a iluminarii.
Wu Wei: Actiunea spontana ca iluminare.
Taoistii au termeni care sugereaza calitati iluminatorii ale fiintei. Unul este „autenticitate”, altul este „self-arising” (translate that if you can, n.tr.), altul este „virtute spirituala”. Dar cred ca echivalentul taoist al iluminarii este cel mai bine insumat in termenul wu-wei. El este tradus incorect drept non-actiune, si da taoistilor reputatia abandonului si pasivitatii. Conform savantilor limbii chineze clasice, oameni de incredere, wu wei este tradus mai bine ca si „actiune spontana” sau „actiune fara efort”. Wu Wei este chintesenta caii.
Wu Wei implica faptul ca iluminarea este implicata in viata din lumea noastra, si implicata in implinirea propriului destin. E despre a permite fortei vietii sa ne ghideze pentru a trai in armonie si echilibru cu lumea haotica. Cheia este sa traiesti fara rezistenta sau lupta, in timp ce iti maximizezi creativitatea. Asta implica integrarea ego-ului si permisiunea ca sufletul interior, din taramurile fara timp, sa se exprime prin vasul corpului fizic in taramul timpului linear. Poate fi numit sufletul in actiune in lume.
Exemple? Cand decid daca sa cumpar o carte sau nu, tin in fata cartea si inchid ochii. Intreb mental shen-ul meu, spiritele organelor vitale care au grija de biologia, psihologia si spiritualitatea mea, sa citeasca rapid cartea mai intai, si sa-mi permita sa aflu daca mintea mea obisnuita, centrata pe creier, inceata si senzoriala, va beneficia din citirea ei cuvant cu cuvant. Primesc un raspuns vibrational imediat, cu raza intre tacere mormantala, si pulsatie excitata, la auzul muzicii sublime a sferelor,
Or fi citit spiritul ficatului si inimii cu adevarat cartea la un nivel adanc de constiinta? Nu. Ei doar au urmarit vibratia cartii catre autorul ei in momentul scrierii, si au raspuns la asta printr-o vibratie in corpul meu. Toata cunoasterea este stocata in banca de memorie universala a Fortei Vietii, sau in natura. Corpul nostru este un microcosm al naturii, ceea ce face corpul nostru divin. Astfel taoistii se focalizeaza asupra creierului abdominal si asupra iluminarii intregului corp – corpul este adevaratul si inocentul teren al mintii. Esenta corpului fizic este de fapt cel mai aproape portal catre dimensiunile inalte.
Folosul practic al Iluminarii
La sfarsitul zilei sunt pragmatic. Discutia iluminata este destinata spre a accelera actiunea iluminata. E de dorit ca sa inspire atat fapte exterioare de virtute altruista in lumea exteriorara, fie fapte interne, o practica care sa adanceasca fluxul de chi, qigong, tai chi, meditatie, sau alte modalitati de autocultivare. Increderea ca la un anumit nivel Devenirea noastra curge dintr-o Fiinta fara actiune (numiti-o Spirit Originar, Creator, Dumnezeu, Zeita, Vid) poate fi linistitoare.
Dar acesti agenti transcendenti sunt de fapt irelevanti pentru mintea obisnuita. Mintea obisnuita este ocupata cu a naviga pe cursul evenimentelor lineare care uneori apar ca niste iceberguri in calea noastra. Suntem mereu provocati sa alegem, sa actionam, sa exercitam liberul arbitru in navigarea pe fluxul evenimentelor. Suntem provocati sa supravietuim, sa fim creativi, sa iubim in moduri iluminate care depasesc simpla supravietuire. Viata noastra ne provoaca sa ne uitam in spatele valului ignorantei. A te ruga la vreun zeu sa traga la o parte valul este un vis copilaresc. Este munca noastra sa ne maturizam si sa tragem noi insine cortina, cat de departe avem nevoie.
Bineinteles fiecare poate decide pentru el insusi ce inseamna iluminare in contextul haotic pe care il numim viata. Cine in afara de tine este calificat sa judece relatia dintre sufletul tau si personalitatea ta incarnata? De ce sa dam puterea asta pe mana altcuiva, unei zeitati abstracte, sau chiar si unui mare profesor?
Definitia mea este ca in orice moment in care accepti un nou nivel al sinelui, esti iluminat. Cea mai dificila parte este sa imbratisezi cu adevarat corpul fizic si sa accepti ca el rasare direct din Sursa, pe calea sufletului nostru divin. Ori de cate ori imbratisam viata intrupata in momentul prezent, cu un suras interior din adancul inimii experimentam un moment de iluminare, corpul nostru vibreaza suportul divin catre acel copil pe care il numim mintea noastra.
Imbratisarea punctului neutru este cheia
Experienta mea este ca desteptaciunea mintii noastre de maimuta poate fi folosita pentru bine. Maimutica are o minte care poate fi antrenata sa imbratiseze punctul neutru dintre trecut si viitor, apa si foc, femeie si barbat, cu forma si fara forma. Exista un punct neutru de observare unde sufletul haladuieste, in portalul dintre diferitele dimensiuni ale sinelui. Cand personalitatea isi aduce liberul arbitru si isi focalizeaza volatilitatea sexuala la acel punct neutru, bingo! Vechea noastra rezistenta la schimbare in timpul linear si spatiul tridimensional este depasita. Sufletul si mintea-inima se cupleaza si o noua identitate este nascuta.
Daca amesteci suficiente astfel de mini-momente impreuna, mintea de maimuta va incepe treptat sa accepte perspectiva fara timp a sufletului ei personal, ca si realitate egala cu propria perspectiva fizica. Asta poate activa un mariaj alchimic intre micul si marele sine. Nici o parte nu moare si nici nu o ucide pe cealalta. Aparenta bataliei spirituale dintre spirit si materie este revelata in final ca fiind iluzorie. Si ambele traiesc fericite pana la adanci batraneti – asta este povestea vietii vesnice. In China, este numita nemurire, si implica faptul ca o anumita esenta a personalitatii continua sa creeze si dupa moarte. Noi am simplificat povestea cu acest scurt eseu. Sunt si alte dimensiuni ale sinelui si misterului care nu sunt discutate aici.
Rescrierea povestii nemuririi
Sincer sa fiu as dori sa rescriu povestea iluminarii, asa cum a fost ea primita de cultura populara. Versiunea mea, nu este un escapism intr-un paradis spiritual ideal al fiintelor iluminate, sau a ingerilor traind intr-o lume (plictisitoare) in al noualea cer, fara provocari. Nici macar nu este a muri intr-o stare de suprema vacuitate in care nu este permisa nici o schimbare sa se manifeste, pentru a nu mai suferi in Roata Vietii iarasi. Daca suntem cinstiti, vom accepta ca multi au o poveste situata undeva intre cele doua extreme.
Eu prefer o poveste a cresterii unui pod multidimensional intre aspectele temporal si atemporal ale sinelui. Viziunea mea este asupra unui continuum jucaus, un Mare Proces, sau Cale, care este functional in moduri noi. Eu votez pentru o noua paradigma a iluminarii in care atat personalitatea intrupata cat si sufletul atemporal lasa sa cada nevoia lor de a suferi extreme, precum violenta sau boala, ca si parte a curbei de invatare.
Imi investesc energia intr-un proces in care noi oamenii sa putem transforma mai usor provocarile si durerea intr-o mai mare incantare. Poate ca valul ignorantei devine translucid, dar nu este ridicat in totalitate. Valul care mentine oamenii ignoranti este o limita necesara, pusa acolo pentru un bun motiv. Limita valului ne da identitate, si ne mentine creativi si atenti la dezvoltarea esentei noastre.